LUNGU – 10

Santiere în tot oraşul, goană după finanţări europene, alegeri, incendii, monumente ciudate

După ce a făcut cetăţeni de onoare ai municipiului Suceava o întreagă pleiadă de oameni valoroşi ai Sucevei ca de exemplu Alex Stefănescu şi Vladimir Găitan – cărora le-a decernat titlul şi oferit diploma la o ceremonie festivă a Colegiului Naţional „Petru Rareş” – primarul Sucevei nu a pregetat să continue în acest stil, oferind de-a lungul vremii, în baza unor proiecte adoptate de Consiliul Local, titluri de cetăţean de onoare al Sucevei. In anul 2009, cel puţin două cazuri de cetăţeni de onoare ai municipiului Suceava reţin atenţia publicului: venerabilul Carol Ludovic Lemne, un etnic german născut în Suceava când încă era parte a Imperiului Habsburgic, supravieţuitor al lagărelor staliniste de la Donbas şi care împlinise vârsta de 100 de ani şi bătrânul arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Inalt Prea Sfinţia Sa Pimen Suceveanul. Primului i-a fost dat titlul la o şedinţă de la finele lui august, când Carol Lemne venise îmbrăcat elegant şi a mers fără a se sprijini de baston până la primar ca să îi dea diploma de cetăţean de onoare. Celui de-al doilea i-a fost înmânat titlul tot de primarul Ion Lungu, la finalul slujbei de sfinţire a bisericii cu hramul Acoperământul Maicii Domnului din cartierul Burdujeni, unde preot paroh este Ilie Husarciuc, slujbă la care au asistat peste o mie de suceveni. Era unul din exemplele de bună colaborare cu Biserica ale primarului Sucevei şi cu IPS Pimen. In anul 2009 au început să sosească la Suceava crucile aurite pentru Catedrală, iar primarul a participat la momentele cu încărcătură simbolică şi religioasă, la o slujbă oficiată de IPS Pimen la Catedrală, ierarhul a făcut referire în mod clar „sprijinul domnului primar”. De altfel, Lungu a căutat să aibă o relaţie bună cu toate cultele din oraş, nu întâmplător grăbindu-se în 2008 să dea undă verde pentru amplasarea statuii Papei Ioan Paul al II-lea în centrul Sucevei şi anunţând că o cerere în acest sens a fost depusă de Decanatul Romano – Catolic de Bucovina pentru ca în mai 2009 să participe la dezvelirea acelei statui de bronz.

Bătălii electorale
Incărcătura electorală din 2009 şi-a pus amprenta asupra Sucevei şi a activităţii primarului. Avea o majoritate atât de confortabilă în Consiliul Local încât nu ar fi avut deloc nevoie de votul Opoziţiei, a preferat să aibă mereu un dialog cu aceasta, consecvent ideii de a lăsa loc de <Bună ziua!>. Deja membru de bază al PDL, era puţin agreat de cei din alte partide politice şi în propriul partid erau deja din cei care îşi frecau mâinile de bucurie la auzul vreunui eşec. Deşi în doliu, nu renunţă la activităţi politice în perioada electorală a europarlamentarelor, reuşind să menţină PDL pe prima poziţie, chiar dacă la o distanţă sub 3% faţă de PSD, dar în condiţiile în care eforturile echipei PDL s-au îndreptat şi pentru un rezultat bun în favoarea mezinei prezidenţiale, Elena Băsescu. Cu tot cu voturile pentru EBA, PDL trecea de 40% în opţiunile electorale din municipiul Suceava iar Lungu era convins, deşi participarea la vot era sub 25% la europarlamentarele din iunie 2009, că Traian Băsescu mai câştigă un mandat de preşedinte. Nu s-a înşelat, deşi campania dinaintea turului I şi a turului II de la prezidenţiale a fost de departe mai dificilă decât cele de până atunci. Aproape izolat politic, Lungu făcea apel la electoratul sucevean să voteze pentru Băsescu şi să nu dea un vot care să ducă judeţul în izolare. Cu toate piedicile şi eşecurile în plan de imagine pe care le-a contabilizat în 2009, mai ales din zona administraţiei, Lungu devine şef pe judeţ al campaniei PDL pentru alegerile prezidenţiale. Incepe realist şi spune, în septembrie, că 55% din suceveni vor vota cu Băsescu. Vine, în octombrie, cu o abordare optimistă de 60% pro-Băsescu pentru ca, sub presiunile şi tensiunea care era să coboare din nou, în noiembrie, la aprecieri de genul „peste 50% dintre suceveni vor vota cu Băsescu”. In turul 1, când era o ofertă mai mare de prezidenţiabili, Băsescu obţine 40% în judeţul Suceava. Presiunile şi aşteptările din turul II, deşi favoritul televiziunilor de ştiri era Geoană, nu îl demoralizează şi continuă campania în forţă, ajungând să împartă, ba chiar să arunce cu găleţi portocalii în târgul de la Vereşti. A stat la Suceava ca să savureze victoria şi nu s-a arătat demoralizat nici când majoritatea televiziunilor îl acreditau pe Geoană viitor preşedinte. „Au fost mulţi care ne-au spus acest lucru, dar erste un proverb românesc care spune <Cine râde la urmă, râde mai bine> şi aşa este”, declara Ion Lungu, în calitate de coordonator pe judeţ al campaniei prezidenţiale, imediat după rezultatul alegerilor. Unul dintre cele mai elocvente episoade cu privire la starea de tensiune din campanie a fost a doua zi după turul doi al prezidenţialelor când cei din PDL răsuflau uşuraţi, iar Lungu era în Palatul Administrativ cu alţi membri de partid şi, fiind sunat de un preot cu care avea o relaţie apropiată, i-a spus râzând fericit: „Părinte, a opta minune a lumii s-a întâmplat!”.

“Cel mai bun an al Sucevei de după Revoluţie”
La final de an 2009, Ion Lungu susţinea că a fost cel mai bun an al Sucevei de după Revoluţie, cu toate că la începutul lui 2009 prezenta un buget de austeritate, iar dezvoltarea se realiza mai mult cu bani europeni. Argumentele aduse de Lungu erau, din punct de vedere statistic, corecte şi fundamentate economic. La capitolul nerealizări era trecută partea cu încălzirea deoarece mai erau probleme cu reparaţiile la ţevile de termoficare şi partea cu groapa ecologică unde degeaba Primăria Suceava obţinuse teren la Moara, că fondurile europene nu erau deblocate.
Totuşi, anul 2009 a fost un an mai greu decât a fost Lungu dispus să recunoască la bilanţul final, fie datorită euforiei succesului din campaniile europarlamentare şi prezidenţiale, fie poate pentru a nu-i ştirbi din prestanţa pe care a avut-o în anii precedenţi. Debutul lui 2009 a fost sub auspiciile incendiului de la Bazar, în care peste 80 de chioşcuri au ars, iar de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă nu s-a dat un raport clar cu privire la cauzele producerii evenimentului. In schimb, Lungu se lăudase în anii precedenţi cu două din patru tronsoane modernizate, iar incendiul s-a produs în unul din cele două tronsoane. Mai mult, în toamna lui 2007, ISU a atras atenţia cu privire la riscurile unui incendiu, dar avertismentele cât se poate de serioase au fost trecute la „şi altele”. Luni în şir s-a vorbit despre incendiul de la Bazar. Gura de oxigen i-a venit lui Lungu de la liberali, la vreo două luni de la incendiu când noul lider judeţean, omul de afaceri Philip Rozopol s-a legat de bazarişti în conferinţă de presă, poziţionându-se pro-Galleria Mall. A fost prilejul adversarilor interni ai lui Rozopol să îl atace şi ocazia lui Lungu de a “scăpa” anunţând desfiinţarea taxei de intrare în Bazar, eventuale reduceri de chirie şi neperceperea pe trei luni a chiriei la cei peste 80 de bazarişti.

Oul ciudat şi tirbuşonul din plastic
Nici bine nu scăpase de pata cu incendiul în Bazar, că deja era ţinta glumelor cu Oul de Paşte de Cartea Recordurilor. Cu câteva zile înaintea inaugurării, când la Suceava a fost adus cu un transport agabaritic de la Buzău „Oul Record”, într-un ziar central apare ştirea că, de fapt, este un ou cu 40 cm mai înalt în Canada, tot cu motive de Paşti. Solidaritatea liderului judeţean al PDL, Gheorghe Flutur şi a IPS Pimen cu Lungu l-au ajutat să treacă mai bine peste aceste clipe, Oul fiind menţionat apoi în Academia Recordurilor, dar anul următor „recordul” a fost exilat din centrul oraşului.
In acelaşi an, Lungu inaugurează îndelung promisul Monument al Eroilor, realizat de Mircea Dăneasa şi intitulat „Bucovina înaripată”. Si acesta a devenit ţinta unor critici şi a unor ironii din partea publicului larg, cu toate că unii oameni de cultură au apreciat acel monument, chiar dacă nu era de bronz, ci din fibră de sticlă. Cert e că, sucevenii au taxat rapid respectivul “monument”, botezându-l ad-hoc “Tirbuşonul de plastic”.

Apa caldă a fost sistată în iulie şi a revenit, pentru unii suceveni, abia în noiembrie
Amânarea privatizării Termica până în 2007 sau 2008 se dovedeşte a fi o decizie neinspirată în 2009 când nimeni nu venise să cumpere cu 18 milioane de euro acţiunile SC Termica, deşi caietul de sarcini a fost cumpărat de patru firme. Au loc discuţii cu ministrul Videanu pentru o nouă centrală pe gaz, dar scandalul vânzării certificatelor CO2 stinge această speranţă. Se mai interesează două firme de privatizare, dar renunţă. CL acceptă să dea la Termica 155 de hectare de teren în schimbul stingerii unei datorii de 86 de milioane de lei. La final de an, Lungu ia în calcul tot mai mult şi o centrală pe biomasă, idee avansată iniţial de Flutur şi pe care Lungu la început a susţinut-o cu jumătate de gură, convingându-se apoi şi după discuţii cu specialişti din Suedia.
La capitolul eşecuri ale anului menţionăm criza de la FC Cetatea, în care Luţu Moldovan este acuzat şi tot felul de tertipuri şi probleme cu Fiscul care voia să recupereze peste două milioane de lei, Lungu fiind nevoit să îşi ia mâna de pe acesta. Finanţarea sub aşteptări la şoseaua de centură – Lungu ceruse 20 de milioane de euro şi au fost date doar 10, parlamentarii PDL neputând să ajute cu nimic – şi problemele cu exproprierea sunt alte insuccese. De departe, cel mai mare insucces şi care a afectat calitatea vieţii a mii de suceveni a fost legat de la întârzierile la reparaţii de ţevi generate ba de contestaţii, ba de lipsă de forţă de muncă, ba de întârzieri la plată a unor lucrări făcute, şi care au paralizat oraşul iar unii suceveni nu au avut apă caldă şi căldură nici măcar în prima parte a lui noiembrie după ce oricum din iulie a fost sistată apa caldă. (Dan PRICOPE)