În timp ce peste 1.800 de copii sunt în grija statului în județ, sucevenii se plâng că adopțiile se fac tot mai greu

Majoritatea acestor copii au părinți, care nu pot fi decăzuți din drepturi, dar nu au familie. Ei sunt vizitați de mamă, uneori chiar și o dată la șase luni. In aceste condiții, mai puțin de 40 de dosare de adopție au fost întocmite, în cursul acestui an, de către DGASPC. Dintre cei 52 de copii adoptabili, jumătate au vârste cuprinse între zero și trei ani. Printre ei sunt patru perechi de câte doi frați

Tot mai multe familii aleg să adopte un copil în Suceava, dar viitorii părinți se plâng de drumul anevoios al birocrației pe care îl au de urmat. De la începutul acestui an, s-au întocmit 40 de dosare de adopție, iar în cursul anului trecut au fost ­des­­chise proceduri de adopție pentru 58 de copii, dar au fost încredințați în vederea adopției doar 29 de copii, iar în cursul anului 2016 s-a deschis proce­du­ră de adopție pentru 42 de copii, fiind încre­dințați în vederea adopției 35 de copii.

În prezent, în evidențele Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sunt 52 de copii adoptabili a căror procedură de adopție este încă valabilă. Este vorba despre 24 de băieți și 28 de fete, printre acești copii fiind și patru pe­rechi de câte doi frați. Cei mai mulți copii au vârsta cuprinsă între zero și trei ani, în această grupă de vârstă fiind 26 de micuți. Urmează gru­pa de vârstă de patru – șase ani, cu 16 copii, dintre care patru au un grad de handicap. Tot printre copiii adoptabili sunt și zece copii cu vârsta cu­prinsă între șapte și zece ani, la care se adaugă alți doi cu vârsta de 11 ani. Se pare că vârsta mare a unui copil face mai dificilă găsirea unei familii care să-l adopte. Pe lângă vârstă, mai este un aspect, și anume că sunt grupe de frați care își do­resc să crească împreună și să nu fie despărțiți. Aceste cifre scot totuși la iveală o situație tristă. În județ sunt peste 1.800 de copii în grija statului, dintre care 540 la asistenți maternali. Acești copii au teoretic părinți și nu pot fi înfiați, dar practic ei nu au familie și cresc la mila străinilor.

Majoritatea celor care vor să adopte invocă termenul foarte lung, legislația greoaie, pentru că ei vin deja după o lungă perioadă de așteptare în care nu au putut să aibă un copil biologic. Noile reglementări aduse Legii 273/2004 privind procedura adopției, în august 2016, sunt premisele creșterii numărului de adopții. Aceste modificări vizează introducerea unor dispoziții menite să asigure celeritate în dobândirea statutului de copil adoptabil, flexibilizarea procedurii de evaluare a adoptatorilor și potrivirea cu copilul adoptabil, precum și acordarea unui concediu de acomodare și a unei indemnizații lunare pe perioada acestui concediu oricăruia dintre soții familiei adoptatoare, dacă realizează venituri supuse impozitului pe venit. Toate aceste modificări legislative re­feritoare la adopție sporesc șansele copiilor pă­ră­siți de a crește alături de familii iubitoare. Cele mai importante schimbări au vizat scurtarea perioadei pentru demararea procedurii de adopție, precum reducerea de la un an la șase luni a perioadei în care sunt căutate rudele copilului pentru a declara dacă vor să se ocupe de creșterea și îngrijirea acestuia. Valabilitatea atestatului pentru adopție necesar viitorilor părinți a fost prelungită de la un an la doi ani, iar termenul de doi ani stabilit pentru valabilitatea statutului de copil adoptabil a fost eliminat. Copilul păstrează acest statut până la încuviințarea adopției sau până la împlinirea vârstei de 14 ani, când își va exprima opinia cu privire la această posibilitate. În cazul unui nou-născut abandonat în spital, acesta este preluat de un asistent maternal, iar după 60 de zile încep procedurile de identificare a mamei acestuia. Dacă persoana este găsită și garantează că-și va vizita copilul, acesta nu poate fi dat spre adopție. În cazul în care, timp de șase luni, mama sau familia nu vizitează copilul, se încearcă, timp de trei luni, încredințarea acestuia unei rude până la gradul IV. Abia după această perioadă și dacă rudele refuză îngrijirea minorului și declară că sunt de acord ca acesta să fie adoptat se trece mai departe, în instanță. În acest caz, instanța declară copilul adoptabil, drepturile părintești sunt suspendate, iar părinții naturali mai pot interveni doar până în momentul adopției definitive. Cazuri în care copiii sunt abandonați în spital sunt destul de rare în județul Suceava. După ce DGASPC a declarat adoptabil copilul respectiv, urmează etapa în care își poate găsi o familie.

Dacă viitorii părinți sau părinte (căci adopția poate fi făcută și de o persoană singură) sunt deciși, în șase luni pot avea un copil. (Cristina RUŞTI)