Ieri a fost dezvelită, la Mănăstirea Dragomirna, placheta de bronz cu Marele Premiu “Europa Nostra”

Ieri, la Mănăstirea Dragomirna, a fost dezvelită, în pronaosul bisericii, placheta de bronz reprezentând Marele Premiu „Europa Nostra” pentru restaurarea frescelor de secol XVII din biserica mănăstirii respective. Evenimentul a avut o încărcătură deosebită, fiind o recunoaştere binemeritată a eforturilor făcute într-un proiect european mai amplu, demarat în mandatul trecut, şi la care antreprenor general a fost firma suceveană General Construct. De altfel, la acest eveniment a fost prezent atât managerul general al firmei, Viorel Nuţu, cât şi directorul tehnic Doru Gheaţă. Nu au lipsit de la eveniment Carmen Solomonea, cea care a condus echipa de restauratori, toţi tinerii din echipa de restauratori care veniseră acolo purtând cămăşi cu motive populare, Maria Berza – membru al Consiliului „Europa Nostra” din 2004 şi care a fost prezentă în mai 2014 la evenimentul organizat la Viena cu o participare de 1.200 de oameni când pentru restaurarea frescelor de la Mănăstirea Dragoimirna s-a acordat Marele Premiu „Europa Nostra”. De asemenea, Consiliul Judeţean Suceava a fost reprezentat, ieri, la Dragomirna, de secretarul Petru Tănase, iar Direcţia de Cultură de Viorel Blănaru.
Stareţul de la Mănăstirea Putna, Melchisedec Velnic, în calitatea sa de exarh al mănăstirilor din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a fost trimisul Inalt Prea Sfinţiei Sale Pimen Suceveanul la acest eveniment şi a apreciat foarte mult efortul depus, ca şi rezultatul obţinut şi concretizat în frumoasele premii obţinute la nivel european.
„Inalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Pimen, care a şi dat binecuvântare pentru aceste lucrări de restaurare a monumentelor, a numit bisericile şi mănăstirile Bucovinei, în 1981 când a fost ales episcop vicar la Iaşi şi a fost apoi hirotonit în 24 iunie la Suceava, de Sânziene, curţi ale casei lui Dumnezeu. Patriarhul Iustin de atunci împreună cu Teodor al Ierusalimului spuneau că nimeni nu cunoaşte mai bine ca Inalt Prea Sfinţia Sa aceste locaşuri de închinare din Bucovina. Si aşa este”, a ţinut să precizeze Melchisedec Velnic, neomiţându-l apoi nici pe ctitorul mănăstirii Dragomirna, Mitropolitul Anastasie Crimca, despre care a spus că s-a jertfit ca să ridice acest lăcaş de cult a cărui pictură interioară este restaurată pentru prima dată după patru sute de ani.
Exarhul a făcut referire şi la Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare – unul din cei mai renumiţi pustnici din Egipt pe final de secol IV şi prima parte a secolul V – conform căruia un bun creştin trebuie, ca şi un monah, să se silească în tot ceea ce face, arătând că nu există, cel puţin din punctul său de vedere, creaţie fără jertfă şi că la Putna este un seminar pe tema aceasta iar denumirea ar fi o idee a regretatului academician Dan Hăulică. De asemenea, Melchisedec Velnic a ţinut să spună că înţelege eforturile şi sacrificiile făcute atât de restauratori şi de ceilalţi constructori la Mănăstirea Dragomirna, pe de o parte, şi de vieţuitorii mănăstirii, pe de altă parte, adăugând că şi la Putna este o situaţie similară ca urmare a demarării unui proiect cu fonduri europene.
In continuare, exarhul a precizat că, din punctul său de vedere, banii europeni sunt tot banii noştri – din contribuţia la Bruxelles a României în ca-litatea sa de membru al Uniunii Europene – şi care se întorc în ţară pentru diferite destinaţii între care şi cultura. Pe de o parte, făcând trimitere la Emilian Popescu, a spus că marile opere de artă s-au făcut sub influenţa religiei, şi-a exprimat speranţa că ar fi posibil să se obţină fonduri pentru Părhăuţi – o aluzie la care cei prezenţi au râs un pic ştiind că Viorel Nuţu este din această localitate, Bălineşti şamd.
„Felicit în mod deosebit pe toţi cei care şi-au dat mâna şi aţi reuşit să daţi viaţă Dragomirnei. A fost nevoie de răbdare pentru că a restaura un mo-nument de acest fel nu putem cu forţele noastre proprii: ar trebui să facem economii cel puţin 20 – 30 de ani ca să reuşim să facem aşa ceva”, a spus Melchisedec Velnic.
Reamintim că Marele Premiu al juriului, dar şi Premiul Publicului au fost înmânate pe 5 mai 2014, la o ceremonie de la Viena, Marele Premiu pentru restaurarea frescelor de secol XVII ale bisericii Mănăstirii Dragomirna. Picturile murale de la Dragomirna sunt influenţate din diverse medii culturale, postbizantine şi locale din secolele anterioare în Moldova.
Restaurarea acestei lucrări de amploare, care acoperă o suprafaţă de 900 metri pătraţi, restauratorii au folosit materiale tradiţionale, naturale iar juriul a apreciat nivelul ridicat de profesionalism, dar şi conservarea foarte sofisticată din cadrul proiectului declarându-se „profund impresionat”. (Dan PRICOPE)