Fabuloasa poveste a aviatorului sucevean, erou al zborului istoric care a dus peste munţi corespondenţa necesară Marii Uniri

Consiliul Judeţean intenţionează ca, în contextul evenimentelor prilejuite de Anul Centenar al Marii Uniri, să-l declare cetăţean de onoare post-mortem al judeţului Suceava pe maiorul (r) Vasile Niculescu, din Fălticeni. La 27 de ani, acesta a pilotat, pe 23 noiembrie 1918, avionul care a efectuat un zbor istoric între Bacău şi Câmpia Libertăţii, fiind prima legătură a Transilvaniei cu România după Pacea de la Bucureşti, Guvernul român care încă era la Iaşi dorind să întocmească actele premergătoare Marii Uniri. Fiecare membru al echipajului care a participat la acel zbor avea faţa protejată de un strat gros de parafină, singura soluţie pentru a supravieţui la -40 de grade. Nu au avut nici paraşute, nici armament, iar carlinga a fost deschisă pe tot parcursul zborului”. Niculescu s-a stins în 1981, la 90 de ani, după ce s-a retras din armată în 1937 şi, într-un deplin anonimat, a fost ceasornicar la Rădăuţi. Mâine, 24 aprilie, la Rădăuţi, unde este înmormântat, sunt programate acţiuni de comemorare a pilotului Marii Uniri, Vasile Niculescu

Aviatorul Vasile Niculescu, fălticeneanul absolvent de Teologie care a zburat de la Iaşi la Alba Iulia ca să aducă documentele Unirii, va primi titlul de „Cetăţean de Onoare al Judeţului Suceava”, un proiect de hotărâre al Consiliului Judeţean Suceava iniţiat de preşedintele Gheorghe Flutur urmând a fi supus aprobării în şedinţa de joi, 26 aprilie. „Pentru a cinsti, în Anul Centenarului, înaintaşii noştri care au avut un rol în realizarea Marii Uniri, în şedinţa CJ din data de 26 aprilie voi veni cu un proiect de hotărâre privind conferirea post-mortem a titlului de Cetăţean de Onoare al Judeţului Suceava aviatorului Vasile Niculescu”, a declarat Gheorghe Flutur. Părerea unanimă a istoricilor – profesionişti sau doar iubitori ai acesteia – este că zborul respectiv „a fost nu numai un act de mare curaj, dăruire şi sacrificiu, dar şi o probă de mare pricepere profesională din partea celui aflat la manşa avionului, lt. aviator Vasile Niculescu” (prof. Nicolae Balint).

Vasile Niculescu a intrat în istorie datorită zborului pe care l-a efectuat pe 23 noiembrie 1918 (la două zile după ce împlinise vârsta de 27 de ani, având la acea dată gradul de locotenent), când a aterizat cu avionul său Farman 40 pe Câmpia ­Li­bertăţii din Blaj. „După acest moment ce a schimbat prezentul şi viitorul unei ţări, toată lumea s-a aşteptat ca locotenentul Vasile Niculescu să primească Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a. Ceea ce nu s-a întâmplat. Iar eroul s-a retras încet-încet, a schimbat mai multe oraşe, s-a bucurat şi s-a întristat de anonimatul său. Literatura de aviaţie îl mai ţine minte. Manualele de istorie, mai puţin”, notează revista de specialitate „Historia”, într-un articol dedicat lui Vasile Niculescu, articol sub semnătura Monicăi Andronescu.

Practic, demersul preşedintelui CJ Suceava, Gheorghe Flutur, reprezintă o încercare de a repune în prim-plan memoria unui om „de-al locului” care prin acţiunea şi determinarea sa a contribuit la înfăptuirea idealului naţional de unire, dar care pe nedrept a fost dat uitării de toate regimurile politice din ţară. Ultimele două decenii din viaţă, Vasile Niculescu le-a trăit într-un Bucureşti cu puţine urme de normalitate, în plină Epocă de Aur. Revista «Historia» notează, totuşi, că doar în 1961, în decembrie, a primit, „se pare”, o scrisoare de la Andrei Popovici, fostul comandant al Grupului 2 Aeronautic Tecuci, care amintea celebrul şi extraordinarul episod pe care i-l datorează istoria românilor.

Cât despre acel zbor istoric pe care Vasile Niculescu l-a efectuat între Bacău şi Câmpia ­Li­bertăţii, istoricii sunt de părere că a fost prima legătură a Transilvaniei cu România după Pacea de la Bucureşti – „impusă Regatului de către Puterile Centrale în primăvara anului 1918”, însă neratificată de Regele Ferdinand I Întregitorul.

De fapt, din cauza iernii aspre, Guvernul român, aflat la Iaşi, şi Consiliul Naţional Român Central nu puteau comunica decât par avion. De aceea, zborul a fost ordonat şi efectuat (împreună cu căpitanul Victor Precup, decolarea fiind de pe aerodromul de la Bacău) ca urmare a faptului că Marele Cartier General Român trebuia să transmită documente importante Consiliului Naţional Român în vederea Unirii Transilvaniei, care avea să fie înfăptuită peste doar câteva zile, pe 1 Decembrie 1918. Era un sac plin cu manifeste şi o geantă sigilată, în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea primului ministru Ion I.C. Brătianu pentru Consiliul Naţional Român Central. „Fiecare membru al echipajului avusese faţa protejată de un strat gros de parafină, singura soluţie pentru a supravieţui la -40 de grade Celsius. Piloţii nu avuseseră nici paraşute, nici armament, iar carlinga fusese deschisă pe tot parcursul zborului”, se arată într-un articol din revista «Historia», dedicat lui Vasile Niculescu.

Potrivit celor precizate în revista citată, „după uralele cu care i-a aşteptat mulţimea, curajoşii au mers la Palatul Mitropolitan, iar avionul a fost păzit de opt soldaţi din Garda Naţională, care se schimbau din oră în oră şi se încălzeau la un foc aprins cu lemne; la 6 seara, restaurantul Patria a găzduit şedinţa festivă, când Vasile Suciu, preşedintele Consiliului Naţional Român din Blaj, a anunţat hotărârea ca echipajul Niculescu-Precup să revină la Bacău şi să dea vestea că românii din Transilvania se vor uni cu Tara”.

Întoarcerea s-a făcut a doua zi, pe 24 noiembrie. La întoarcere trebuia să dea vestea că românii din Transilvania se vor uni cu Tara, iar la Palatul Mitropolitan s-a hotărât să se ţină o Mare Adunare Naţională la Alba Iulia, pe 1 Decembrie. La plecare, pe lângă acte importante ce trebuiau să ajungă în Regat, au primit, în mod simbolic, o bucată de piatră care se păstrase din monumentul ridicat în anul 1848 de către români pe Câmpia Libertăţii din Blaj şi care fusese distrus de inamic. Sute de oameni şi-au pus semnătura pe pânza avionului, fiind mesajul românilor din Ardeal către Guvernul de la Iaşi, anunţând Unirea care urma să aibă loc peste doar câteva zile.

Întors la unitatea sa, locotenentul Vasile Niculescu va continua acţiunile de luptă. Potrivit „Enciclopediei României”, „la 23 iunie 1919, având de efectuat o misiune de recunoaştere în Transnistria, aterizează forţat în spatele liniilor bolşevice, datorită unei defecţiuni la motor. Este luat prizonier de către comunişti şi eliberat peste o lună”.

Cât despre căpitanul Victor Precup – nepotul cunoscutului om politic Stefan Cicio Pop -, despre el nu sunt aceleaşi referinţe. Pe de o parte, întrucât meritul principal al acestui zbor istoric l-a avut pe drept cuvânt locotenentul Vasile Niculescu, iar pe de altă parte ţine de parcursul vieţii căpitanului Victor Precup: iniţial ofiţer în armata austro-ungară, trecut apoi de partea României, suspectat de spionaj pro-sovietic, dovedit ca fiind cap al unui complot ce-l viza pe Regele Carol al II-lea, după ce cu câţiva ani înainte susţinuse revenirea acestuia la tron, închis la Doftana, unde a stabilit legături cu Gheorghe Gheorghiu Dej, eliberat apoi şi derulând afaceri diverse şi fiind suspectat că a continuat să-i ajute pe comunişti, inclusiv în 1946, când îi ajută pe comunişti să câştige alegerile la Cluj, trecut în rezervă în 1948 şi apoi decedat în 1958.

Despre Vasile Niculescu menţionăm că s-a născut în Fălticeni, la data de 21 noiembrie 1891. A urmat cariera aviatică în armată, după ce absolvise Seminarul Teologic în anul 1915. S-a înrolat în armată la 24 ianuarie 1915 şi s-a înscris la cursurile şcolii de pilotaj de la Băneasa, iar la 15 august 1915 a obţinut brevetul de pilot. La 10 iulie 1916 este avansat plutonier şi repartizat Corpului de Aviaţie, iar la 1 octombrie 1916 avansează la gradul de sublocotenent. Este trimis pe front la cerere, la Escadrila de recunoaştere şi bombardament uşor F4. În timpul Războiului pentru Întregirea Neamului s-a remarcat în mai multe lupte aeriene duse împotriva aviaţiei inamice. La începutul anului 1918 este deplasat împreună cu unitatea sa în Basarabia. După terminarea războiului a fost pilot în cadrul Grupului 1 Aeronautic, între anii 1920-1923.

La data de 24 octombrie 1923 este avansat la gradul de căpitan. La 1 octombrie 1924 este transferat la Comandamentul Scolii de Aeronautică, iar între 1 martie – 1 septembrie 1925 a efectuat un stagiu de pregătire în aviaţia cehoslovacă. La 26 octombrie 1926 este transferat la Centrul de recrutare Rădăuţi. Este momentul în care cariera sa în aviaţie este întreruptă, la cererea sa. A fost mutat ulterior la Regimentul 96 infanterie, la 1 octombrie 1930. După cum explică profesorul şi publicistul mureşan Nicolae Balint, „a demisionat din armată în octombrie 1937, când avea vârsta de 46 de ani, gradul de căpitan şi nicio perspectivă de avansare la gradul următor; pentru un om care fusese pe nedrept ignorat de toate regimurile politice, demisia de onoare a reprezentat singurul său gest de frondă”.

A murit la 24 aprilie 1981 într-un deplin ­ano­nimat, la venerabila vârstă de 90 de ani după ce, câteva zeci de ani, practicase în civilie meseria de ceasornicar. Câteva iniţiative de readucere în prim-plan a istoricului zbor de la 23 noiembrie 1918 au fost făcute, îndeosebi după 2000, dar cele mai multe au rămas la nivelul unor demersuri jurnalistice sau culturale cum ar fi plicul comemorativ al ARPIA Filiala Bacău, cu prilejul a 90 de ani de la „Raidul aerian Bacău – Blaj – Bacău”.

Maiorul (r) Vasile Niculescu este înmormântat la Rădăuţi. De alftel,mâine, 24 aprilie, la Rădăuţi sunt programate activităţi de comemorare a pilotului Marii Uniri, Vasile Niculescu. Manifestările vor debuta la ora 11.00, de la ora 12.00 va avea loc o slujbă la mormântul aviatorului, în cimitirul muni­cipal. Din partea familiei va participa nepoata aviatorului, Astrid Mallet, care va veni din Franţa. La ceremonialul militar vor fi prezenţi elevi ai Colegiului Militar „Stefan cel Mare” şi un detaşament format din cadre ale Ministerului Apărării, din Suceava şi Botoşani. (Dan PRICOPE)