Din 1990, în Suceava s-au construit peste 300 de biserici, doar 23 de şcoli şi niciun cinematograf sau teatru

 
Potrivit unei situaţii întocmite de Direcţia de Cultură Suceava între 1990 şi 2004 numărul de lăcaşuri de cult pentru care a fost emisă autorizaţia de construcţie şi care, de altfel, în cea mai mare parte au şi fost finalizate lucrările a fost de 238. Situaţia respectivă a fost întocmită, după cum ne-a explicat Viorel Blănaru, care s-a ocupat de întocmirea acesteia, la cererea Ministerului Culturii şi Cultelor de la aceea vreme. De atunci şi până acum nu s-a mai făcut nimic în acest sens, iar pe lângă asta a mai apărut şi un alt inconvenient legal şi anume faptul că în atribuţiile Direcţiei de Cultură nu au mai fost incluse şi partea legată de cultele religioase. Prin urmare, după cum a explicat Viorel Blănaru, Direcţia de Cultură nu mai are o situaţie la zi cu privire la lăcaşurile de cult autorizate din 2005 până acum.
Avizele de securitate la incendiu, de trei ori mai numeroase decât autorizaţiile date de ISU atât la şcoli, cât şi la biserici
De cealaltă parte, din 2006 până în anul 2013 există o evidenţă la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina” al judeţului Suceava cu privire atât la avizul, cât şi la autorizarea de securitate la incendiu. Adjunctul inspectorului şef al ISU, locotenent colonel Costică Ghiaţă, a precizat că după 1990 legislaţia a fost de patru ori modificată, luându-se în calcul doar hotărârile de Guvern emise, fără a mai face trimitere şi la ordine de ministru. Din cauza diferenţelor privitoare la avizare şi la autorizare pentru securitate la incendiu din respectivele hotărâri de Guvern există posibilitate, după cum a lăsat să se înţeleagă adjunctul şefului ISU Suceava, ca statisticile întocmite să nu ofere o imagine fidelă a realităţii din teren atât cu privire la şcoli nou înfiinţate, cât şi cu privire la lăcaşurile de cult. Totuşi, în evidenţele ISU figurează ca fiind emise din 2006 şi până în prezent 90 de avize pentru securitate la incendiu în cazul unităţilor de cult, dar numai 30 au primit şi autorizaţia. Aceasta din urmă se eliberează după ce construcţia a fost ridicată şi în urma verificărilor în teren efectuate de specialişti ai ISU. Lt.col. Costică Ghiaţă a ţinut să precizeze că diferenţa între numărul avizelor şi numărul autorizaţiilor nu poate fi pusă, neapărat, pe seama faptului că reprezentanţii unităţilor de cult nu au mai fost la ISU pentru autorizaţie, ci şi pentru că bisericile, casele de rugăciune şi chiar spaţiile pentru cazare care funcţionează pe lângă acestea şi cele pentru viaţa monahală nu au fost finalizate sau recepţionate.
ISJ nu are date precise privind construcţiile după 1990 în sectorul privat de învăţământ
De cealaltă parte, la nivelul Inspectoratului Scolar Judeţean Suceava există o evidenţă întocmită cu privire la unităţile de învăţământ nou construite după 1990. Purtătorul de cuvânt al ISJ Suceava, Laura Hacman, a precizat însă că în situaţia existentă la nivelul instituuţiei pe care o reprezintă nu se regăsesc şi unităţile de învăţământ privat, ci doar grădiniţele şi şcolile din sectoprul public. „Nu există date precise cu privire la învăţământul privat şi mă refer la unităţile construite pentru că Inspectoratul Scolar îl gestionează”, a declarat Laura Hacman. In ceea ce priveşte şcolile şi grădiniţele construite după 1990, ea a precizat că în evidenţele ISJ apar 25, 60% fiind grădiniţe, iar asta probabil pentru că acolo erau cele mai mari lipsuri faţă de perioada dinainte de Revoluţie.
Cel puţin până în 2004, catolicii, armenii şi evreii nu au ridicat niciun lăcaş de cult în judeţ
O serie de lucruri interesante apar şi în ceea ce priveşte distribuţia pe culte a noilor biserici şi case de rugăciune ridicate din 1990 încoace, în judeţul nostru. Merită reţinut că, măcar în perioada 1990 – 2004, nicio biserică aparţinând cultului creştin romano-catolic sau al celui armean nu a fost ridicată în vreo localitate din judeţul nostru. De asemenea, declinul demografic al comunităţii evreieşti s-a reflectat şi în faptul că nicio sinagogă nu a început a fi construită.
De fapt, potrivit datelor Direcţiei de Cultură, în perioada 1990 – 1994, avântul cel mai mare nu l-au avut ortodocşii, ci cultele neoprotestante. Astfel, din cele 112 lăcaşe de cult care au început a fi ridicate în judeţ în această perioadă – cea mai mare parte fiind finalizate – mai puţin de jumătate aparţin cultului creştin ortodox, deşi majoritatea credincioşilor aparţin acestei confesiuni. In primii ani de după 1989 au fost edificate 60 de lăcaşe de cult aparţinând penticostalilor, baptiştilor, adventiştilor, evanghelici şi doar 52 au fost ale ortodocşilor, cam a cincea parte fiind a celor pe stil vechi şi a celor de la Oastea Domnului.
Din 1995 până în 2000 situaţia s-a schimbat un pic, în sensul că construirea de biserici, aşezăminte monahale şi case de rugăciune nu mai era într-un ritm atât de susţinut, fiind demarate doar 89 de lăcaşe de cult. Totuşi, în acest interval de timp a avut loc o inversare a situaţiei, adică nu mai dominau lăcaşele de cult ale neoprotestanţilor – penticostalilor, baptiştilor, adventiştilor, evanghelici şi martorii lui Iehova – ci cele ale ortodocşilor, cu tot cu cei de pe stil vechi.
In perioada 2001 – 2004 s-a constatat cea mai mare scădere a numărului de biserici, aşezăminte monahale şi case de rugăciune construite în judeţ, fiind vorba de numai 37, adică de peste două ori mai puţin faţă de precedentul „cincinal”. Conform Direcţiei de Cultură, din cele 37 de lăcaşuri de cult două treimi erau ale ortodocşilor, 14 fiind ale cultelor neoprotestante.
Lt.col Costică Ghiaţă: „Din 2006 ponderea lăcaşurilor de cult nou ridicate nu a fost la cultul ortodox”
Pe de altă parte, după 2006 numărul de biserici, schituri, mănăstiri şi case de rugăciune continuă să fie mai mare, conform aprecierilor reprezentanţilor ISU, decât cel al unităţilor de învăţământ nou ridicate, dar rămâne mult mai mic dacă se ia în calcul numărul şcolilor reabilitate, modernizate sau extinse. „In perioada 2007 – 2009 a fost o explozie de proiecte de reabilitare şi modernizare. Foarte multe şcoli au mers pe proiecte de reabilitare termică, extindere grupuri sanitare, schimbarea tâmplăriei şi înlocuirea acoperişului. De asemenea, pot să spun că din 2006 ponderea lăcaşurilor de cult nou ridicate nu a fost la cultele ortodox şi catolic, ci la celelate culte”, a declarat lt.col. Costică Ghiaţă. Potrivit ISU Suceava, numărul avizelor date pentru proiectele de construire şi cele de modernizare sau reabilitare ale unităţilor de învăţământ a fost de 117 numai din 2006 încoace, iar în ce priveşte numărul de autorizaţii pentru acestea este de numai 35.
Prioritatea în educaţie a fost reabilitarea şi modernizarea şcolilor, nu construcţia lor
„La şcoli s-au dat avize multe, dar este posibil ca o parte din lucrări să nu fie finalizate din cauza sistării finanăţărilor. Diferenţa nu este neapărat pentru că nu au venit să se autorizeze după încheierea lucrărilor”, a declarat lt.col Costică Ghiaţă. De cealaltă parte, Laura Hacman a precizat că după 1990, un număr de 75 de unităţi de învăţământ din sectorul public au derulat proiecte europene pentru modernizare, extindere sau reabilitare. In ce priveşte numărul lucrărilor finanţate de la bugetul local sau de stat, acesta este foarte dificil de determinat pentru că în această categorie pot intra şi banale reparaţii de burlane sau înlocuiri de coşuri de fum. In schimb, din 2006 până în prezent, conform datelor ISJ, 233 de unităţi de învăţământ au primit fonduri prin hotărâri de Guvern în scopul derulării unor lucrări de mdoernizare, reabilitare sau extindere.
O situaţie mult mai rea chiar decât cea din domeniul învăţământului se regăseşte în cazul clădirilor care au drept scop activităţile culturale. De la revoluţie încoace, în judeţul Suceava şi puţinul care era a fost distrus. Aşa s-a ajuns ca să nu mai avem niciun cinematograf, să visăm frumos la construirea unui teatru sau a unei săli de concerte şi să fugim cu groază de frigul şi mizeria din Casa de Cultură. Deocamdată, sucevenii nu au găsit bani pentru asemenea construcţii, dar, poate, având atâtea biserici unde să ne rugăm, se va petrece şi minunea ca la Suceava să se poată vorbi, cândva, şi despre evenimente culturale, nu doar despre sfinţiri, hore tradiţionale, chişcă şi trafic cu ţigări. (Dan PRICOPE)