Cum a ratat Suceava o lună de asfaltări din cauza Florconstruct

Luna august a fost pierdută în bună măsură de Suceava în ce priveşte lucrările de asfaltare care trebuiau realizate, dar care nu au mai fost făcute. Societatea Florconstruct – una dintre firmele câştigătoare ale licitaţiei pentru atribuirea lucrărilor de reparaţii şi întreţinere a străzilor – a pus lacătul pe uşa de la staţia de asfalt, ţinând-o închisă vreo două săptămâni.
Aşa cum am menţionat în ediţia de ieri a ziarului Obiectiv de Suceava, despre această situaţie s-a făcut trimitere şi într-o şedinţă care a avut loc la Primărie, în legătură cu lucrările care se derulează cu fonduri europene. Antreprenorul general s-a plâns că nu a avut asfalt ba pentru că staţia s-a defectat, ba pentru că nu a cerut o cantitate mare de asfalt şi, astfel, nu mai era rentabilă pornirea acelei unităţi.
Nici celelalte lucrări nu au dus-o mai bine, deşi la lucrările de reparaţii stradale, în alte zone decât acolo unde se înlociau conducte de apă şi canalizare, firma Florconstruct era printre antreprenori, nu era subcontractant. Ultima zvâcnire a celor de la SUCT – celălalt antreprenor care a depus oferta în asociere cu Florconstruct – a fost în prima săptămână a lui august, când drumarii au ieşit la plombat pe mai multe străzi din oraş, din Burdujeni până în Obcini.
De atunci şi până acum lucrările au bătut pasul pe loc. Florconstruct nu a fost în stare să plombeze, deşi în Suceava este de lucru chiar prea mult din acest punct de vedere. Firma mai are de încasat fonduri de la Primărie, însă astfel de situaţii au mai fost şi în anii precedenţi când şi celelalte societăţi făceau lucrări în avans, iar plăţile erau „cu ţârâita”. Totuşi, firme care la acea vreme erau puternice – SC Drumuri şi Poduri SA Suceava sau SCCF Iaşi – continuau să lucreze, iar staţiile de asfalt erau închise cel mult câteva zile. Asta deoarece acele societăţi aveau o putere mai mare şi îşi permiteau să aştepte mai mult timp, făcând totuşi presiuni asupra Primăriei pentru eşalonarea datoriilor, aşa cum a fost cazul la Drumuri şi Poduri SA.
La Florconstruct strategia a fost alta: licitaţia câştigată la preţuri scăzute, iar lucrările – o cârpăceală cât să creadă lumea că se face treabă. In treacăt fie spus, anul trecut, Vasile Florea – patronul firmei Florconstruct – a dat subcontractorului penal Vasile Puşcaş – cel care controla firmele Kamer – o serie de lucrări executate în cadrul unui proiect cu finanţare europeană. Cu toate că sunt semne de întrebare privind legalitatea contractului de subantrepriză între Florconstruct şi Kamer, acesta din urmă a lucrat mult mai bine şi cu mai mult spor decât Florconstruct.
Aceasta a fost însă o situaţie pasageră cu care Florconstruct nu se va mai întâlni prea repede. Elanul luat de constructori la începutul verii s-a temperat prea repede, gropi au rămas de umplut în străzi, dar nu mai sunt drumari. De vreo două trei zile încoace, chiar dacă Vasile Florea ar arăta o subită bunăvoinţă ca să deschidă staţia de asfalt, nu ar fi decât o altă încercare ratată pentru că vremea nu mai ţine cu constructorii, cel puţin nu cu cei care trebuie să asfalteze şi nu au făcut nimic cât a fost timp prielnic.
In această primăvară însă Vasile Florea a devenit celebru în oraş nu pentru lucrările firmei sale, ci pentru că şi-ar fi găsit timp să convingă nişte afacerişti dubioşi din comunitatea ţiganilor din Salcea să-i rezolve nişte probleme cu TVA-ul. S-ar fi mers pe reţeta clasică, facturi de la diverşi furnizori care, ulterior, se „pierdeau” pe diverse căi. Din nefericire pentru Florea, nu a fost suficient de bine ancorat în relaţiile cu DNA-ul pe cât de bine este abonat la licitaţii cu bani publici. Din câte se pare, un alt patron ar fi vorbit „cu cine (nu) trebuia” şi, în urma unor acţiuni care au durat numai câteva luni, Vasile Florea şi cu mulţi alţi patroni s-a văzut în lotul de evazionişti reţinuţi şi cu dosar penal. Asta nu l-a împiedicat să participe împreună cu alte firme la licitaţia pentru reparaţiile străzilor şi să o câştige.
Trist e faptul că Florconstruct, dovedită de-a lungul timpului că nu se prea ţine de treabă, a câştigat, împreună cu alte două firme, şi licitaţia de salubrizare stradală a Sucevei. La modul cum lucrează Florconstruct, e foarte posibil ca măturarea străzilor din târg să se facă după aceeaşi reţetă: vrem să măturăm joi, dar s-a rupt mătura, n-avem nici bani de sfoară s-o reparăm, revenim noi când facem rost de fonduri, dar a venit toamna aşa că vă luăm banii şi poate ne apucăm acuşi de deszăpezire, dar dacă tot n-am turnat asfalt pe străzi, n-are rost să ne mai chinuim, aşteptaţi voi luna august, poate pornim staţia de asfaltare ca să facem o sfoară, reparăm mătura, v-o vindem tot vouă, voi mai plătiţi o dată lucrările de peste an, iar la urmă ne luăm un Mercedes cu care să mergem la următoarea licitaţie. Cam asta pare să fie filosofia de afaceri a firmei care combină marile licitaţii din oraş.
Gluma-i glumă, dar afacerile pe banii oraşului sunt foarte bănoase pentru firma lui Florea. Prezent de ani mulţi la masa la care se împart fondurile Sucevei, patronul Florconstruct şi familia sa au adunat o avere de invidiat. Doar ca un mic şi prim exemplu pentru suceveanul care-şi rupe zilnic bucşa la Logan în gropile pe care le-a tot astupat Florconstruct, merită enumerate limuzinele cu care se plimbă unul dintre copiii lui Florea, un tânăr de oleacă peste 20 de ani. Pentru început ar fi de remarcat una bucată Porsche Cayenne, din 2012, în valoare de peste 100.000 de euro. Nu-i de ignorat nici Mercedesul S Klasse, model 2013, bine tunat şi accesorizat, cu o valoare de circa 150.000 de euro. Si, ca să nu fie vreun dubiu, aceste bijuterii cu care se plimbă fiul patronului poartă numerele rezervate firmei care câştigă mereu licitaţiile în care sunt puşi la bătaie banii sucevenilor: FLO. (O.S.)