553 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna

Ieri s-au împlinit 553 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna, lăcaș religios de mare însemnătate pentru români și care de mai bine de un veac este cunoscut ca „Ierusalimul neamului românesc”, după cum s-a referit poetul național Mihai Eminescu. Pe 10 iulie 1466, Ştefan cel Mare punea piatra de temelie a Mănăstirii Putna, întâia sa ctitorie și cea care avea să îi fie necropolă. Despre începutul mănăstirii, manuscrisul Letopisețului de la Putna II ne spune: „În anul 6974 ‹1466› iulie 10, s-a început să se zidească, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfânta mănăstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Putna”.

În 1470, pe data de 3 Septembrie (există și opinia că evenimentul ar fi avut loc cu un an mai devreme) în prezența domnului, a familiei sale, a marilor boieri și a multor credincioși moldoveni, are loc fastuoasă ceremonie a sfințirii Mănăstirii Putna. Serviciul divin este oficiat de mitropolitul Teoctist al Moldovei și de episcopul Tarasie al Romanului, „fiind de față – după cum spun Analele putnene – egumenii tuturor mănăsti­rilor și întreg clerul preoțesc în număr de 64”. între ei se afla și Ioasaf, fostul egumen al Mănăstirii Neamțu, care trecuse între timp la Putna, el fiind, așadar, primul stareț al faimosului așezământ monastic ctitorit de Ştefan cel Mare. Mitropolitul Teoctist I al Moldovei a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii Putna în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481 la opt ani după ce a fost finalizată Casa Domnească.

În cele cinci secole și jumătate de existență, cu darul lui Dumnezeu, cu mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, darul Sfântului Ştefan nu a în­cetat să rodească: Sfânta Liturghie s-a săvârșit necontenit, românii și-au găsit aici un reper al identității lor, academia de arte frumoase, așa cum a numit-o Părintele Iachint Unciuleac, nu a contenit în a îngemăna sfințenia și frumusețea. Cel mai de preț rod al unei mănăstiri sunt viețile plăcute lui Dumnezeu ale monahilor ei, iar vatra monahală de aici a dăruit Cinului sfinților pe Sfântul Daniil Sihastrul, Sfântul Ilie Iorest, Sfântul Iacob Putneanul și Cuvioșii Sila, Paisie și Natan, aceștia fiind doar cei cano­nizați până în prezent, Mitropolitul Teoctist I ori Cuviosul Arsenie bucurându-se de o cinstire locală. (D.P.)