19 traficanţi de persoane, din lotul Varga din Humor, au scăpat fara nicio zi de închisoare

Tribunalul din Suceava i-a condamnat ieri pe Gheorghe David, de 42 ani, zis “Prinţul”, Violeta Varga, de 41 ani, zisă “Păsărica”, Carol Antal, de 39 ani, zis “Cacorel”, Iosif Varga, de 59 ani, zis “Coarci”, Alexandru Chereji, de 65 ani, zis “Didai”, Reghina David, de 60 ani, zisă “Băbuca”, Codruţ David, de 31 ani, zis “Codru”, Alexandru David, de 38 ani, zis “Chipăruş”, Gheorghe Varga, de 57 ani, zis “Ghiusi”, David Augustin, de 44 ani, zis “Tarzan”, Gheorghe Ilie Tiperciuc, de 43 ani, zis “Jimi”, Natiu Varga, de 42 ani, zis “Tiţi”, Tudor – Cornel Varga, de 40 ani, Pintea Varga, de 36 ani, zis “Ralu”, Aura Varga, de 35 ani, zisă “Chichilia”, Vasile Beghean, de 47 ani, Severus Covaci, de 40 ani, zis “Sever”, Gheorghe Jucan, de 44 ani şi Niculai Pricope, de 46 ani, zis “Nelu” la pedepse cuprinse între un an şi doi ani de închisoare cu suspedare pe un termen de încercare cuprins între trei şi patru ani. Aceştia au fost condamnaţi pentru comiterea infracţiunilor de “trafic de persoane”, “trafic de minori”, “trafic de influenţă” şi “constituire, sprijinire sau aderare la un grup infracţional organizat”.
Mafia ţigănească de sub podul de la Casa Nuovo – Casoria
Procurorii DIICOT au constatat că cei 19 inculpaţi fac parte dintr-o grupare infractională organizată cu centrul la Gura Humorului care s-a constituit în rândul comunităţii rrome, având la bază în principal criteriul familial, respectiv organizarea în cadrul aceleiaşi familii, în care autoritatea era deţinută de bărbatul cel mai în vârstă, respectat şi ascultat de ceilalţi membri, copiii sau soţii acestora. Datorită poziţiilor înalte şi influente din cadrul comunităţii, aceste persoane s-au afirmat ca lideri, în jurul lor formându-se grupările infracţionale, ei având rolul de coordonare a întregii activităţi. Cu toate că existenţa grupurilor a fost individuală, privind în ansamblu, în cea mai mare parte, autorii se află în raporturi de rudenie, atât legătură de sânge cât şi prin alianţă, cu toţii cunoscându-se între ei.
Aceste familii s-au stabilit ilegal într-o zonă periferică a oraşului Napoli din Italia, numită Casa Nuovo-Casoria, sub un pod, unde au înfiinţat o tabără de colibe şi corturi. Aici, activităţile principale desfăşurate de cetăţenii rromi, au constat în practicarea cerşetoriei şi a muncii la negru, obţinând astfel, câştiguri materiale importante, raportate la un efort minim, fapt ce a condus la o creştere a interesului de dezvoltare, prin atragerea de noi persoane, respectiv aducerea acestora din România şi implicarea în acest gen de activităţi.
S-au căutat în mediile sărace ale comunităţii rome din oraşul Gura Humorului şi localităţile limitrofe, persoane cu probleme financiare majore, dispuse să plece în străinătate pentru a obţine venituri care să le asigure subzistenţa, racolate, de regulă, din rândul aceleiaşi comunităţi etnice. Acestora li s-a promis oferirea de locuri de muncă în Italia, cel mai frecvent ca muzicanţi şi li s-a spus că urmau să cânte la diverse instrumente în restaurante şi pe terase, cu o remuneraţie considerabilă, la nivelul de salarizare din Italia. În unele cazuri, persoanelor racolate li s-a spus din ţară că în Italia se vor ocupa cu cerşitul dar că o parte din banii obţinuţi vor fi împărţiţi în mod egal cu racolatorul.
Pentru câştigarea încrederii victimelor, membrii grupărilor prezentau situaţia din Italia în mod ideal, garantând obţinerea de câştiguri importante şi oferindu-se să suporte toate cheltuielile, plecând de la cele ocazionate de obţinerea documentelor de identitate pana la călătorie, transport, hrană şi găzduire pe timpul şederii în Italia.
Racolatorii le propuneau victimelor să li se îndatoreze cu sumele necesare ajungerii în Italia, urmând ca aceste împrumuturi să le fie achitate din banii câştigaţi în prima perioadă de muncă, în Italia.
În realitate, chiar din aceste momente, autorii îşi asigurau subordonarea victimelor care, o dată îndatorate, erau ţinute să restituie banii cheltuiţi sau primiţi, nemaiputând refuza plecarea sau, la destinaţia din Italia, variantele şi condiţiile de muncă oferite.
La destinaţie, în acea tabără improvizată, de sub podul din Wolla, zona Casa Nuovo-Casoria, situată la periferia oraşului Napoli, victimele realizau că fuseseră înşelate. Cazarea era în barăci şi corturi, în conditii improprii de viaţă. Cei nou veniţi, erau instruiţi cum să cerşească, cum să abordeze publicul italian pentru a-l impresiona şi a primi astfel cât mai mulţi bani, li se înmânau cârje şi proteze, pentru a mima că sunt infirmi, şi li se arătau locurile bune pentru cerşit, cu trafic aglomerat, respectiv pasaje de trecere sau pieţe. (Constantin ZUZEAC)