• suceveanca Gabriela Cetin şi-a ucis, la jumătatea lunii trecute, copilele de patru şi respectiv nouă ani în timp ce se juca cu ele, amăgindu-le pe fetiţe cu jocul de-a baba oarba, pentru a putea lega la ochi • din câte se pare, fetiţele nu au bănuit nici un moment că, în următoarele clipe, mama lor le va ucide cu patru cuţite de bucătărie • „Cum putem pe lumea asta să facem rău unor oameni foarte buni?", este prima frază din biletul scris de mama fetiţelor înainte de a se sinucide • penultima şi ultima propoziţie scrise de mama criminală ridică însă nişte semne de întrebare asupra conflictelor cu privire la avere •

Ancheta făcută pentru a se desluşi toate aspectele din spatele tragediei petrecute la jumătatea lunii trecute, când o femeie din cartierul George Enescu căsătorită de zece ani cu un cetăţean din Turcia şi-a omorât copilele şi apoi s-a sinucis, scoate la iveală aspecte uluitoare, cu greu de conceput pentru omul de rând. Dosarul în care mama care şi-a ucis cele două fetiţe, iar apoi s-a aruncat de la etajul cinci al blocului este în continuare în cercetare de către procurorii suceveni. Aspecte tulburătoare continuă să fie scoase la iveală. Modul în care femeia a ucis fetele cu zeci de lovituri de cuţit, dar şi felul în care a încercat să îşi ascundă intenţiile faţă de copile pot da oricând fiori reci pe şira spinării. Determinarea cu care a luat viaţa fiicelor este vecină cu imaginile din filmele poliţişte împănate cu scene horror.
Iniţial, anchetatorii au stabilit că Gabriela Cetin era beată atunci când şi-a omorât fetele, dar pe măsură ce s-au studiat mai multe detaliile şi indiciile de la faţa locului s-a putut stabili că femeia şi-a ucis fiicele abia după ce le-a convins să joace de-a baba oarba. Descoperirea este una cât se poate de şocantă şi reprezintă un aspect deloc neglijabil, îndeosebi pentru cei care se ocupă cu studiul psihologiei infractorilor. Gabriela Cetin spera că, dacă le va lega la ochi pe Ege, de 9 ani, şi pe Ebru, de 4 ani, şi le va alerga prin casă, fetele nu o vor vedea când se va apropia de ele cu cuţitele. Acest lucru reiese chiar şi din biletul de adio al femeii. Să fie oare un mod de a încerca să îşi facă victimele să sufere mai puţin sau să le cruţe de spaima morţii? „Tu ştii ce le place copiilor? Jocul de-a baba oarba. Îl iubesc”, este un fragment din biletul de adio lăsat de Gabriela Cetin înainte de a se sinucide, după ce luase viaţa celor două fiice ale sale.
Şi mai îngrozitor este însă un alt lucru: determinarea cu care femeia şi-a urmărit scopul criminal. Până în prezent, se ştie că la uciderea celor două fetiţe, Ebru şi Ege, mama lor Gabriela Cetin, în vârstă de 31 de ani, a folosit patru din cele cinci cuţite ridicate de anchetatori din apartament şi care conţineau urme de sânge. Totodată, au fost ridicate sticle goale de băutură care, de asemenea, aveau urme de sânge. „Niciun cuţit nu taie bine”, se arată mai spre finalul biletului de adio. Să fie aceasta explicaţia pentru care Gabriela Cetin a folosit patru cuţite de bucătărie? Unii specialişti înclină să creadă că da, însă evită să se pronunţe până la finalizarea anchetei.
A reconstitui pas cu pas firul crimei este o „muncă de chinez” chiar şi pentru un bun specialist în crimialistică. Biletul de adio nu ajută foarte mult, dar oferă unele informaţii şi poate confirma alte date despre mama criminală şi despre atmosfera din familie, dau cel puţin cum era perceput mediul familial de către Gabriela Cetin. Biletul arată clar că aceasta avea probleme psihice, dar conţinutul biletului nu oferă elemente concrete cu privire la motivul comiterii crimelor, ci mai degrabă lasă multe semne de întrebare cu privire la relaţia pe care o avea cu rudele din partea soţului. „Cum putem pe lumea asta să facem rău unor oameni foarte buni?”, este prima frază din biletul scris de mama fetiţelor înainte de a se sinucide. Şirul biletului continuă cu explicaţii sau justificări de tot felul, unele destul de greu de înţeles. Se pare că totuşi Gabriela Cetin aştepta cu oarecare disperare să vină nişte persoane despre care anchetatorii bănuiau că ar fi socrii. „De ce n-aţi vrut să veniţi la noi? Copii v-au aşteptat mereu”, apare scris spre jumătatea biletului de adio. În acea zi, femeia băuse şi fumase foarte multe ţigări Marlboro, probabil din cauza stresului maxim în care se afla. „Fumatul ucide şi ţigările ucid”, o spunea chiar ea în alineatul următor al biletului, după care îşi reia din nou ideile legate de aşteptarea acelor persoane: „afară e frig, mai stau puţin, Poate totuşi veniţi. Vă aştept”. Cu greu se poate spune ce a fost în mintea femeii. Este foarte dificil pentru că în parcursul biletului ea sare de la o ideea la alta, de la „credinţa adevărată” la regretul că „nu ne-aţi iubit”, de la faptul că şi-a iubit soţul la numărul de blesteme adunate în timp şi lista poate continua. „Hai că mă duc, nu vine nimeni”, scria spre finalul biletului, imediat după ce a constatat că „niciun cuţit nu taie bine”.
Un aspect poate deloc neglijabil în anchetă îl constituie şi faptul că în familia respectivă nu erau doar probleme cu privire la religie, aşa cum s-a speculat până nu demult, ci şi cu privire la unele aspecte patrimoniale. Soţul Gabrielei Cetin, Ozer, s-a declarat şocat de gestul femeii şi spunea că nu ştie ce era în capul ei. Sunt unele voci care susţin că el este plecat în străinătate, însă reprezentanţii Poliţiei spun că nu ştiu de aşa ceva, însă pe de altă parte nu există niciun dosar deschis pe numele acestuia. Ceea ce este cert e faptul că Ozer Cetin avea unele afaceri în Suceava, printre care şi în domeniul imobiliar. „Vă bateţi pentru avere? De ce?”, sunt ultimele două întrebări cutremurătoare puse în biletul Gabrielei Cetin, înainte ca să arate lumii, într-un fel tragic şi şocant deopotrivă, că o adevărată avere este familia şi cât de mult poate însemna pierderea acesteia. În cazul în care femeia nu s-ar fi sinucis, ea ar fi fost condamnată la 25 de ani de închisoare sau chiar detenţie pe viaţă, în funcţie de încadrarea juridică a infracţiunii - omor calificat sau omor deosebit de grav. (Dan PRICOPE)
Transcrierea biletului Gabrielei Cetin
“Cum putem împiedica pe lumea asta să facem rău unor oameni foarte buni? Oare câte blesteme s-au adunat în timp? Am avut o familie extraordinară, un soţ nemaipomenit, nişte copii superbi, ca nişte îngeri, dar niciodată n-am putut să mă bucur de ei. Ozer a simţit că se întâmplă ceva, poate că şi cei din jur au simţit asta, dar nimeni n-a putut să împiedice.
Părinţii mei mi-au dat tot ce au avut, soţul meu la fel, dar tot n-am ştiut să preţuiesc.
Oare de ce n-am putut spune că le fac rău?
Oare de ce simţim răul numai după ce apucă să ne facă rău? Am ales cel mai bun soţ şi tată din lumea asta ca să-i fac rău. Cum putem împiedica oare ca alţi oameni să mai sufere atât de mult? Cred că prin credinţă adevărată. Cred că trebuie să ne recunoaştem greşelile la timp şi să ne rugăm la Dumnezeu şi să ţinem posturi numai dacă cei din jur ne iartă nouă mai întâi greşelile.
De ce n-aţi vrut să veniţi la noi? Copiii v-au aşteptat mereu. Fumatul ucide şi ţigările ucid. Ege te-a aşteptat cel mai mult. Afară e frig, mai stau puţin. Poate totuşi veniţi. Vă aştept.
Nu ne-aţi iubit.
Ebru a vrut să joace jocurile ei preferate. Tu ştii ce le place copiilor? Jocul de-a baba oarba. Îl iubesc.
Dacă nu m-aţi iubit, de ce nu i-aţi spus şi lui Ozer? El m-a iubit.
Mai am nişte ţigări. Le vreţi?
Dar voi turcilor, voi vă iubiţi copiii şi nepoţii? De ce nu le arătaţi asta, de ce nu vă închinaţi?
Nici focul nu mai arde...
Cât timp vă petreceţi cu copiii voştri?
Nici un cuţit nu taie bine.
Hai că mă duc, nu vine nimeni.
Vă bateţi pentru avere?
De ce?”